Ioana Markovits

Despre mine

Motto: ”Atunci când nu putem schimba o situație, suntem provocați să ne schimbăm” - Viktor Frankl Bună! Eu sunt Ioana Markovits, psiholog și psihoterapeut cu formare in psihoterapie familială și psihoterapie integrativă. De asemenea, am o specializare pe terapia de cuplu centrată pe emoții și certificare internațională de educator parental ”Cercul Siguranței”. Dintotdeauna am fost interesată de oameni, de a-i cunoaște, a-i sprijini și a-i îndruma să ia deciziile cele mai bune pentru ei. Am pus în practică această dorință, de a putea fi alături celor ce îmi ies în cale, prin alegerea profesiei de psihoterapeut. Mi-am consolidat abilitățile prin toate formările în psihoterapie și specilizările ce le-am parcurs de-a lungul anilor, astfel încât de multe ori mi se spune că știu să liniștesc oamenii și să-i motivez pentru schimbare. Am experiență cu copii, adolescenți, adulți, în psihoterapie individuală, de cuplu și familie, cu tulburări de anxietate și depresie, atacuri de panică, conflicte și neînțelegeri în cuplu, relații tensionate, etc. Siguranța emoțională a clienților în timpul ședințelor de terapie e deosebit de importantă, adică îmi doresc să se simtă confortabil și în siguranță în cadrul întâlnirilor noastre, astfel încât progresul să apară cât mai ușor. Îmi propun să fiu un ghid în drumul spre ”mai bine” al vieții tale. Stiu că toți ne confruntăm la un moment dat cu dificultăți, cu perioade în care ne este greu să ne adaptăm și să ne găsim un sens. Cred că sprijinul unui psihoterapeut empatic și suportiv e un real ajutor în procesul de a ne regăsi echilibrul. Astfel, în urma psihoterapiei poți ajunge să-ți rezolvi dificultățile, să ajungi la un nivel mai ridicat de acceptare de sine și să dobândești noi abilități și tehnici de gestionare a aspectelor problematice cu care te confrunți. Te aștept să lucrăm împreună! Vă las mai jos un exemplu de reușită prin psihoterapie: O poveste despre DEPĂȘIREA FRICII Ana, în vârstă de 9 ani, a venit la cabinet împreună cu mama ei, în urma recomandării de a face ”consiliere psihologică” pentru problemele emoționale. Recomandarea a venit la externarea din spital, după mai multe episoade de probleme gastro-intestinale ( dureri abdominale, greață, vărsături, diaree), pentru care nu s-a descoperit în urma investigațiilor nicio cauză medicală. Au povestit că durerile de burtică au început la școală, când Ana era la un moment dat speriată de noua doamnă învățătoare, atunci când doamna a avut o atitudine mai fermă față de copiii care nu o ascultau. Ana era atât de speriată încât de mai multe ori au apucat-o la școală durerile de burtică și a și vomitat de câteva ori, refuzând să mai meargă la școală. În terapie, am vorbit discutat despre emoții, despre frică și îngrijorare, despre cum toți avem emoții și fiecare le simte în mod diferit. Ana a desenat cum simte ea ”îngrijorarea” în corp, în burtică, și că acea senzație o face să se îngrijoreze și mai mult și să îi fie și mai frică că poate i se va întâmpla din nou să-i fie rău la școală și să vomite. Am citit împreună poezia despre FRICĂ din cartea ”Emoțiile. De la teorie la poezie” de Ion Ovidiu Pâinișoară. ”Un elefant și o pisică, El foarte mare și ea foarte mică, Din drumul lor deodată s-au oprit, Când cu un șoricel s-au întâlnit Căci elefantul a-nghețat de frică Și s-a ascuns după pisică. Cu ochii închiși și cât era de mare, El tremura din cap până-n picioare. Iar șoarecele transpira și el de frică, Nu se temea de elefant, ci … de pisică. Deși elefantul era mult mai mare, El pentru pisicuță era… o gustare! Iată de ce: Să-ți fie teamă nu-i un lucru rău. Să vezi pericolele e-n avantajul tău. Chiar dacă inima îți bate tare-n piept, Să-ți fie frică, uneori, e înțelept. Dar n-o lăsa să te și cucerească, O frică ”netratată” o să crească! Și nu uita: chiar și curajul se învață. Pășește drept și cu încredere în viață!” Apoi Ana și mama ei au desenat fiecare ”Piramida îngrijorărilor”, pentru a vedea care sunt lucrurile de care se îngrijorează cel mai mult. Ana se temea acum cel mai tare să fie nevoie sa facă și mai multe investigații medicale, pentru că erau foarte neplăcute. Urma teama de durerile de burtică și apoi teama de doamna învățătoare. Am ajutat-o pe Ana să-și amintească situații în care doamna a fost blândă și a vorbit frumos. Astfel, Ana a reușit să vadă o și o altă față a doamnei învățătoare, și să realizeze că doamna e fermă și vorbește mai dur doar uneori și doar în situațiile când nu e ascultată de copii. Mama Anei a făcut exerciții de a se adresa doamnei învățătoare într-un mod curajos și asertiv, și a-i explica că Ana este o fetiță mai sensibilă, care reacționează puternic la ceea ce se întâmplă în jurul ei. După finalizarea ședințelor de psihoterapie, Ana s-a întors cu bine la școală și nu a mai avut probleme, pentru că nu îi mai era frică de doamna învățătoare. Iar mama Anei s-a întors să reia studiile pe care le întrerupse atunci când s-a născut fiica ei, liniștită fiind că Ana se descurtă la școală și îi merge bine. Notă: numele și unele detalii au fost modificate pentru păstrarea confidențialității