Și tăticii plâng câteodată: Depresia postpartum la bărbați

Sesiuni de alimentare nocturne care parcă nu se mai termină.Bifat. Plânsete care par că nu pot fi nicicum alinate. Bifat. Zilele care nu mai seamănă una cu alta, un program dat peste cap. Bifat, bifat, bifat! Bun venit, viață de tătic: o perioadă atât de mult așteptată, însă în mod egal provocatoare pentru proaspeții părinți.

Sumar

• Recunoaște semnele
• Află cauzele
• Cere ajutorul
• Preia controlul
• Concluzie
• Surse

Recunoaște semnele

Să te simți epuizat, copleșit și stresat dupa nașterea unui copil este un aspect normal al vieții de părinte. Totuși, dacă simptomele persistă sau interferează cu viața de zi cu zi, sau dacă abilitatea de a-ți îngriji copilul are de suferit, atunci ipoteza apariției depresiei postpartum trebuie luată în considerare.

Depresia postpartum poate arăta diferit la bărbați. Aceștia pot exprima unele simptome tipice, precum oboseală accentuată, schimbări în tiparele de somn și apetit alimentar sau apatie. Ce poate fi diferit este nivelul de exprimare emoțională externă limitată, precum plânsul sau verbalizarea emoțiilor. Noii tătici pot trece prin depresie, și chiar simtpome de anxietate, însă să le fie rușine să vorbeasca despre asta, crezând că experiența lor nu este una normală.

Depresia postpartum este diferită de Baby Blues, sindrom pe care mulți proaspeți tătici îl pot trăi în paralel cu partenerele. Astfel, dacă ai de-a face cu un nivel de stres normal care mai vine uneori cu frustrare sau sentimente incomode, fluctuante, te vei simți mai bine dacă acorzi atenție somnului, nu uiți de exercițiile fizice sau mergi în oraș să iei prânzul cu un prieten. Însă dacă s-a instalat depresia, lucrurile acestea vor avea un efect benefic limitat, deoarece simptomele sunt mai intense și durează mai mult timp. Așadar, dacă starea de “Blues” stă cu tine mai mult de 2 săptămâni și orice ai face nu simți o ameliorare emoțională majoră, vorbim mai degrabă despre depresie. Iar tu, nou tătic, va trebui să ceri ajutorul unui specialist. Depresia netratată doar se adâncește.

Dacă am privi bărbații care trec prin depresie postpartum, am vedea următoarele manifestări:

• Accese de furie, iritabilitate sau agresivitate (verbală sau fizică) declanșate de evenimente aparent minore;
• Pierderea interesului pentru locul de muncă sau activitățile favorite;
• Motivație scazută sau muncă fără oprire;
• Comportament de distanțare sau retragere de la viața de familie sau socială;
• Sentimente de frustrare, descurajare sau cinism;
• Sentimente de tristețe, lipsă de speranță sau copleșire;
• Creștere a comportamentului impulsiv sau de asumare de riscuri, inclusiv apelarea la uz de substanțe (alcool, medicamente calmante);
• Simptome fizice precum dureri inexplicabile de cap, de mușchi, stomac sau probleme digestive și lipsă de energie;
• Putere de concentrare scăzută;
• Schimbări semnificative în apetitul alimentar și greutatea corporală;
• Insomnie.

Tăticii care deja s-au confruntat cu depresia în trecut au șanse mai mari să dezvolte depresie postpartum, pe baza vulnerabilității preexistente. Un alt risc îl reprezintă partenera care deja suferă de depresie, lucru ce ar putea spori sentimentul de neputință. Iar pe lângă toate acestea, mai pot să apară și semne de anxietate, la rândul lor comune după nașterea copilului. Un studiu din 2021 a arătat că 1 din 10 bărbați se confruntă cu anxietate postpartum, care poate să însemne:

• Îngrijorare persistentă și excesivă;
• Nervozitate și sentimentul că ceva foarte rău e pe cale să se întample;
• Probleme de concentrare;
• Tensiune musculară, senzație de respirație scurtată;
• Atacuri de panică.

Toate aceste simptome pot să dureze săptămâni sau chiar luni de zile dacă nu se apelează la tratament și pot să aibă repercursiuni serioase dacă sunt ignorate. Tații deprimați vor fi mai puțin implicați în creșterea copilului, iar asta poate conduce la întârzieri ușoare de dezvoltare a limbajului, comportamente disruptive sau o rată mai crescută de probleme emoționale la copii de-a lungul vieții.

Află cauzele

Depresia postpartum paternală este destul de comună, aproximativ 10% dintre tătici confruntându-se cu simptome în perioada următoare nașterii copilului. Simptomele sunt în special comune primelor 3-6 luni de la nașterea copilului, aici până la 1 din 4 tătici fiind afectați.

Motivul ține, în parte, și de biologie. Pe lângă existența unui istoric de depresie individual sau în familie, hormonii joacă un rol cheie. Dacă depresia postpartum la mame se declanșează în mare măsură datorită fluctuațiilor hormonale, studiile arată că aceleași fluctuații survin și la bărbați în timpul sarcinii partenerei și după naștere, din motive încă necunoscute. Nivelul de testosteron scade, iar estrogenul, prolactina și cortizolul cresc. Unii bărbați pot să aibă de-a face chiar și cu grețuri și creștere în greutate. Biologii evoluționiști vin cu ipoteza că aceste schimbări hormonale la bărbați sunt modul în care natura asigură că aceștia vor rămâne alături de mamă pentru a crește împreună copilul.

Cel mai bun predictor pentru posibilitatea dezvoltării de depresie la tați este prezența ei la partenere, în acest caz jumătate dintre bărbați fiind la rândul lor deprimați. Iar depresia ambilor părinți poate avea efecte nedorite asupra dezvoltării armonioase a noului-născut cât și a relatiei de cuplu.

Bineînțeles, în joc intra și alti factori. Spre exemplu, dacă barbații au fost obișnuiți să fie în centrul atenției partenerelor, acest lucru se poate schimba odată cu venirea bebelușului. Mamele au tendința natural de a se atașa rapid de noul-născut, în timp ce taților poate să le ia puțin mai mult timp să creeze o astfel de legatură, atașamentul să arate diferit, iar toate acestea să îl facă pe tată să creadă că ceva este în neregulă cu el sau să se simtă “pe dinafară”. Asta și pentru că mamele pot să nu realizeze uneori faptul că îi exclud pe tătici de la rutina de îngrijire a bebelușului. Sau pot fi atât de imersate în a avea grijă de bebe, încât ratează semnalele cum că și tații ar vrea să petreacă, la rândul lor, timp cu cel mic.

Mai mult, în perioada imediat următoare nașterii copilului, prosapătul tătic poate resimți mai intens presiunea de a fi un provider pentru familie, pentru noul membru, ceea ce poate crește stresul legat de finanțe și carieră.

Să nu uităm de influența culturală. Expectanțele sociale spun că noii tătici ar trebui să fie exaltați de venirea pe lume a bebelușului. Iar dacă aceștia încă nu sunt acolo emoțional, apare și vinovăția să puna capac. Toate acestea se alătură ideii că parintii moderni “trebuie” să dovedească că se pot descurca singuri, că sunt supereroi în parenting.

Nopțile nedormite sunt, în fine, un factor important. Noii tătici, la fel ca partenerele lor, tind să doarmă puțin, sau prost, pe lângă faptul că nici activitatea sexuală nu mai este in peisaj. Majoritatea cuplurilor subestimează rolul pe care intimitatea scăzută și somnul de slabă calitate îl joacă în dezvoltarea simptomelor de depresie. De asemenea, subestimează cât de deprivați de atingere și somn sunt de fapt! Asta îi poate face pe unii să se întrebe de ce oare mai au un pat.

Alți factori care pot contribui la dezvoltarea depresiei postpartum includ colicile copilului, prematuritatea bebelușului, probleme în relația de cuplu, pierderi sau traume recente sau lipsa sistemului de suport social pentru parenting, cum ar fi inabilitatea tatălui de a beneficia de concediu prelungit de creștere al copilului sau ajutor extern limitat din partea bunicilor, rudelor sau prietenilor.

Cere ajutorul

Tratamentul pentru depresia postpartum este similar cu cel pentru episodul depresiv major. Luând în considerare situația personală și severitatea simptomelor, medcul psihiatru poate prescrie medicamente (precum SSRI) pentru reechilibrarea sistemului nervos, psihoterapie (precum CBT) pentru flexibilizarea gândurilor și emoțiilor sau o combinație dintre cele două.

Pentru bărbați, a cere ajutor pare dificil, mai ales când partenerele lor trec prin atâtea schimbări și au nevoie de suportul lor. Și desi este important să aibă grijă de mamă și copil, tații trebuie să recunoască și să onoreze proprille nevoi emoționale, mai ales dacă există simptome de depresie. Așadar, o discuție cu un psihoterapeut sau alăturarea la un grup de suport pentru părinți este primul pas. Deschiderea către ajutorul oferit de rude și prieteni este, de asemenea, un pas important în reechilibrare. Nu în ultimul rând, satisfacerea nevoilor personale (de odihnă, socializare și activități plăcute) este un antidot pentru stările dificile. Important este să alegem conștient să întoarcem grija și față de sine.

Preia controlul

Nu este nimic rușinos în a te confrunta cu dificultăți emoționale. A fi tată este un job nou și solicitant, unde lucrezi multe ore, cu puțină odihnă și fără să primești salariu. Sau prea multa validare externă a eforturilor tale.

Puterea e la tine, așa că pe lângă menținerea obișnuițelor de grijă personală atunci când ești în miezul rolului de tată, ar fi bine să consideri următoarele soluții de coping:

• Manâncă bine, întotdeauna când corpul o cere;
• Fă loc în programul tău pentru scurte momente de mișcare fizică (10 flotări în sufragerie sunt suficiente);
• Odihnește-te – trage un pui de somn când apuci;
• Evită alcoolul, jocurile de noroc sau alte comportamente nocive;
• Vorbește despre sentimentele tale – cu partenera, părinții, frații, prietenii, sau oricine dispus să asculte fără judecată;
• Cere ajutorul unui specialist atunci când simți că nu mai faci față.

Concluzie

Ajustarea la viața cu un nou-născut durează. E normal ca dispoziția ta să fie pe alocuri ciudată în tot acest proces. Însă dacă simptomele tale depășesc mai mult de 2-3 săptămâni, e timpul să discuți cu cineva. A cere ajutor nu te face neajutorat – dimpotrivă: înseamnă că lucrezi la a deveni cel mai bun partener și tată cu putință. Depresia este o condiție medicală, nu slăbiciune de caracter. Iar atunci când decizi să o adresezi, reiei controlul asupra vieții tale.

Surse

• Cleveland Clinic (2022, April 12). Postpartum Depression.
• Paulson, J. F., & Bazemore, S. D. (2010). Prenatal and postpartum depression in fathers and its association with maternal depression: a meta-analysis. Jama, 303(19), 1961-1969
• Saxbe, D. E., Schetter, C. D., Simon, C. D., Adam, E. K., & Shalowitz, M. U. (2017). High paternal testosterone may protect against postpartum depressive symptoms in fathers, but confer risk to mothers and children. Hormones and behavior, 95, 103-112
• Da Costa, D., Danieli, C., Abrahamowicz, M., Dasgupta, K., Sewitch, M., Lowensteyn, I., & Zelkowitz, P. (2019). A prospective study of postnatal depressive symptoms and associated risk factors in first-time fathers. Journal of affective disorders, 249, 371-377
• Edelstein, R. S., Wardecker, B. M., Chopik, W. J., Moors, A. C., Shipman, E. L., & Lin, N. J. (2015). Prenatal hormones in first‐time expectant parents: Longitudinal changes and within‐couple correlations. American Journal of Human Biology, 27(3), 317-325
• Garfield, C. F., Duncan, G., Rutsohn, J., McDade, T. W., Adam, E. K., Coley, R. L., & Chase-Lansdale, P. L. (2014). A longitudinal study of paternal mental health during transition to fatherhood as young adults. Pediatrics, 133(5), 836-843