Schema therapy este o formă de terapie psihologică dezvoltată de Jeffrey Young în anii 1990. Este o combinație între terapia cognitiv-comportamentală, teoria relaţiilor obiectuale psihanalitice, teoria atașamentului și alte abordări terapeutice. Schema therapy este folosită în principal pentru a trata tulburările de personalitate, traumele emoționale, și problemele psihologice cronice care nu au răspuns bine la alte forme de terapie.
Această terapie se axează pe scheme sau modele cognitive disfuncționale, adică tipare negative de gândire, emoții și comportamente care s-au dezvoltat în copilărie sau adolescență și continuă să afecteze viața adultă. Aceste scheme sunt formate în urma unor experiențe repetate de nesatisfacere a nevoilor emoționale fundamentale, cum ar fi siguranța, iubirea, acceptarea sau autonomia.
Există mai multe scheme identificate în schema therapy, printre care:
Schema therapy își propune să ajute pacienții să identifice aceste scheme disfuncționale și să le înțeleagă originea. Apoi, prin intervenții terapeutice, pacienții sunt învățați să modifice aceste scheme, să dezvolte comportamente și convingeri mai sănătoase și să-și satisfacă nevoile emoționale într-un mod pozitiv.
Schemele sunt tipare de gândire, emoții și comportamente care se dezvoltă în copilărie sau adolescență și continuă să afecteze viața adultă. Aceste scheme apar ca urmare a unor experiențe repetate în care nevoile emoționale de bază ale individului nu au fost îndeplinite. Cele mai frecvente scheme cognitive sunt grupate în cinci domenii:
Acesta implică scheme care apar atunci când cineva a avut experiențe repetate de respingere, abandon sau neglijare. Persoanele cu scheme din acest domeniu cred că nu vor putea obține dragoste, sprijin sau stabilitate din partea celorlalți. Schemele din acest domeniu includ:
Schemele din acest domeniu se dezvoltă atunci când individul a avut dificultăți în dezvoltarea independenței și capacității de a se descurca singur. Exemple:
Acest domeniu se referă la tipare care implică sacrificarea propriei nevoi și dorințe pentru a-i mulțumi pe ceilalți sau pentru a obține acceptare. Schemele includ:
Aceste scheme provin din așteptări nerealiste și standarde ridicate autoimpuse. Exemple:
Apare atunci când o persoană încearcă să-și compenseze nesiguranțele sau schemele prin comportamente extrem de dominante sau de hiperprotecție. De exemplu:
Schema therapy identifică și diferite „moduri” prin care o persoană poate funcționa. Aceste moduri reflectă stările emoționale în care persoana intră atunci când anumite scheme sunt activate. Câteva dintre aceste moduri sunt:
Schema therapy pune un accent foarte mare pe relația terapeutică. Terapeutul are un rol activ în crearea unui mediu sigur și de susținere, acționând ca o figură parentală simbolică. Aceasta îi permite pacientului să re-exploreze nevoile emoționale care nu au fost îndeplinite în copilărie și să le îndeplinească într-un mod sănătos, prin procesul terapeutic. Aceasta se numește „re-parenting”.
Terapia combină mai multe tehnici din abordări diferite:
Obiectivul principal al schema therapy este de a ajuta pacientul să înțeleagă și să vindece schemele disfuncționale, astfel încât să poată avea o viață emoțională și relațională mai sănătoasă. Pacienții învață să:
Schema therapy este eficientă pentru tratarea tulburărilor de personalitate (în special tulburarea de personalitate borderline), depresiei cronice, anxietății, și problemelor interpersonale profunde.