Perfecționismul

Majoritatea dintre noi, ne setăm o serie de obiective și standarde pe care dorim să le atingem de-a lungul vieții. Acestea sunt adesea utile, iar atingerea lor ne poate oferi satisfacție, motivație, un simț al controlului și o direcție generală de viață. Totuși, standardele înalte pe care le setăm pot să devină o problemă atunci când ele sunt nerealiste, iar încercările de a le atinge ajung să înrăutățească starea generală pe care o avem, emoțiile pe care le simțim sau relațiile cu cei din jurul nostru. Aceste standarde pot apărea în oricare dintre domeniile de viață (carieră, familie, sanatate, imaginea corporala, etc.) Gândul că valoarea personală depinde de atingerea acestor obiective și standarde nerealiste poate fi un prim semn că ne confruntăm cu perfecționismul.

Majoritatea persoanelor care se confruntă cu perfecționismul:

• au standarde foarte înalte care sunt greu de atins sau de susținut pe termen lung,
• se critică foarte dur/aspru atunci când nu îndeplinesc aceste standarde,
• simt o teamă mare de eșec sau au impresia că eșuează mereu,
• își minimizează succesele și realizările,
• evită sau amână obiectivele și taskurile din încercarea de a lua cele mai perfecte decizii,
• își sacrifică propriile interese/hobby-uri pentru atingerea standardelor și a obiectivelor,
• își forțează limitele și capacitățile până în punctul în care ajung să se confrunte cu sentimente de deprimare, copleșire, extenuare, burnout, etc.
• își evaluează valoarea personală, în principal, pe baza succeselor și realizărilor pe care le au în viață.

Există câțiva factori care influențează apariția perfecționismului, cum ar fi mediul familial în care ai crescut, anumite trăsături de personalitate, influențe culturale, etc. Pe lângă factorii care influențează apariția perfecționismului, sunt și factori care mențin acest perfecționism la niveluri înalte în viața noastră.

Câțiva dintre factorii de menținere a perfecționismului sunt:

• Setarea unor standarde excesiv de înalte e unul dintre acești factori. Atunci când ne setăm standarde extrem de înalte, acestea devin foarte greu sau chiar imposibil de atins/de susținut pe termen lung. Oricât de mult ne străduim, vor exista momente în care vom eșua în atingerea acestor standarde. Acest lucru poate duce la autocritică puternică, însoțită de multe ori de sentimente de vinovăție, eșec sau rușine. Mai mult, setarea standardelor într-o manieră atât de strictă, poate duce la sentimente puternice de îngrijorare în legătură cu activitățile pe care trebuie să le facem. Din cauza acestor standarde, activitățile devin atât de stresante și uneori neplăcute încât, de multe ori, suntem mai tentați să le amânăm. Amânarea, stresul foarte mare și standardele setate nerealist pot duce la incapacitatea de a atinge aceste standarde și, automat, la gândul că nu ne-am străduit suficient de mult, ceea ce conduce la setarea unor standarde și mai greu de atins în viitor.

• Un alt factor se referă la insatisfacția cu succesul. Unora dintre noi ne este mai greu să ne bucurăm de succes atunci când atingem standardele pe care ni le-am propus. Mai mult, ajungem să discredităm succesul pe care tocmai l-am obținut (gândindu-ne că standardele noastre au fost prea joase/prea ușoare) sau tindem să ne focusăm pe cele mai mărunte aspecte din situație care nu au mers bine, ignorând performanța bună pe care am avut-o la nivel general. Discreditând propriul succes, ajungem să fim tot mai nemulțumiți de atingerea unor standarde tot mai mari. Cu cât ating standarde mai mari, cu atât sunt mai înclinat să-mi setez standarde și mai înalte, mai grele, mai perfecționiste. Asta duce la un cerc vicios în care cu cât am un succes mai mare, pe care îl discreditez, cu atât îmi doresc un succes și mai mare (și mai imposibil de atins).

• Un alt factor este reprezentat de sentimentul de valoare personală care pentru persoanele cu perfecționism este foarte afectat atunci când nu reușesc să-și atingă standardele (setate nerealist). Cu toții ne simțim puțin triști atunci când nu îndeplinim ceea ce ne dorim în viață, dar pentru persoanele cu perfecționism această tristețe este însoțită de multe ori de sentimente de rușine, eșec și de sentimente de îndoială legate de valoarea personală. E important ca sentimentul de valoare personală să fie bazat pe o multitudine de aspecte, nu doar pe îndeplinirea/neîndeplinirea unor standarde exigente. Acest sentiment al valorii personale, dependent de atingerea standardelor poate duce la focusarea obsesivă pe aceste standarde, conducând la neglijarea celorlalte aspecte importante ale vieții, care ne pot îmbunătăți starea de bine.

Alte comportamente/strategii care influențează și mențin perfecționismul la cote înalte în viața noastră:

• Verificarea repetată/obsesivă a anumitor aspecte de viață:

Aceste comportamente de verificare pot apărea în orice domeniu de viață, de la cel al performanței la locul de muncă, la cel al greutății corporale, aspectului fizic, statutului financiar și social, etc. Verificările repetate foarte frecvent sunt consumatoare de timp și pot duce la o productivitate mai scăzută și la un sentiment de neîncredere în sine.

• Dependența de feedback din partea altora:

Unele persoane se confruntă cu o nevoie foarte mare de feedback din partea celorlalți atunci când se află în fața unor decizii. Acest comportament de a cere constant feedback din partea celorlalți poate duce la sentimente de nesiguranță în propriile decizii atunci când acest feedback lipsește.

• Compararea propriei persoane cu cei din jur.

Compararea noastră cu cei din jur este un comportament reflex pe care îl avem cu toții și care, de multe ori, apare inconștient și automat. Totuși, persoanele care au un nivel mai ridicat de perfecționism, au tendința de a se compara mai mult cu persoanele din jurul lor care au performanțe mai bune. Această tendință poate duce la o judecată critică și incorectă asupra propriilor performanțe. Ajungem să ne simțim mereu „la coada clasamentului” dacă ne comparăm doar cu persoanele care sunt mai performante decât noi.

• Asumarea prea multor responsabilități

Uneori, perfecționismul poate duce la tendința de a ne implica în prea multe proiecte, de a ne „îngropa” în diferite taskuri și deadline-uri, iar asta poate duce la extenuare și la incapacitatea de a mai atinge standardele setate. Apare ideea că „trebuie să mă străduiesc și mai tare pentru a îndeplini tot ce mi-am propus”, iar asta susține un cerc vicios.

• Concentrarea pe aspectele mărunte

Adesea, perfecționismul ne face să pierdem timpul pe detalii mărunte ale unui obiectiv, care nu sunt atât de relevante în atingerea acelui obiectiv. Pe lângă pierderea timpului, focusarea excesivă pe detalii ne face să amânăm anumite decizii importante, ne împiedică să gândim flexibil și să rezolvăm eficient problemele cu care ne confruntăm.

Perfecționismul este un aspect omenesc care ne poate ajuta și motiva să atingem anumite obiective pe care ni le propunem. Totuși, un nivel crescut de perfecționism în viața noastră duce adesea la dificultatea de a atinge aceste standarde, la emoții și stări dificil de gestionat și la afectarea generală a multor domenii de viață. În terapie, abordarea perfecționismului presupune câțiva pași precum: conștientizarea factorilor care mențin perfecționismul, învățarea unor noi perspective care să ne ajute să ne raportăm diferit la eșecurile (inevitabile) din viața noastră, identificarea și corectarea gândurilor sau credințelor critice legate de propria persoană și dezvoltarea unui sentiment de valoare personală care să nu fie dependent de succesele/eșecurile pe care le avem.