Uneori, persoanele care se confruntă cu această problemă, au dificultăți în a socializa cu alții și a ajunge la diferite întâlniri importante cu prietenii sau familia. De exemplu, din cauza analizelor medicale frecvente, persoanele s-ar putea să rateze diferite evenimente la care ar fi vrut să participe. Mai mult, indivizii cu care interacționează persoana, pot deveni îngrijorați la rândul lor, sau chiar enervați de faptul că persoana cu anxietate de sănătate continuă să-și facă griji, în ciuda analizelor medicale bune și a reasigurărilor din partea doctorilor.
Faptul că persoanele cu anxietate de sănătate se îngrijorează atât de mult în legătură cu propria sănătate, poate să afecteze capacitatea lor de a se concentra pe aspecte ce țin de carieră. Timpul și efortul mental investit de către aceste persoane în scenarii negative, în căutarea informațiilor despre boli, dar și atenția pe care ei o acordă simptomelor fizice, interferează de multe ori cu eficiența lor în activitățile ce țin de carieră sau studiu. Îngrijorările sunt cele care țin mintea persoanelor ocupată, atunci când ea ar putea să se concentreze pe atingerea obiectivelor.
Satisfacția cu viața poate fi destul de redusă pentru persoanele care se confruntă cu anxietatea de sănătate. Frica de boală și căutarea în zadar a certitudinii în legătură cu sănătatea personală, poate să ducă la stări depresive. Mai mult, focusarea excesivă pe „posibile probleme medicale” poate să oprească persoana din a face lucruri care altă dată îi făceau plăcere (sport, ieșit în oraș, gătit, etc.). Acest comportament poate să adâncească starea depresivă, deoarece persoana ajunge să își limiteze oportunitățile de a obține satisfacție și emoții pozitive. Cu cât face mai puține activități plăcute, cu atât persoana se va simți mai tristă.
Deplasarea către cabinetele medicilor (care uneori se află și în alte orașe), analizele medicale repetate, absenteismul de la muncă pentru programările la doctor, pot face persoana să întâmpine dificultăți financiare. Nu doar că persoana ajunge să consume cantități considerabile de bani pe analize medicale repetate, dar îngrijorările pe care le are în legătură cu propria sănătate, pot să îi afecteze eficiența la locul de muncă, ceea ce va reduce veniturile. Astfel persoana ajunge să ducă lipsuri financiare, continuând să-și facă griji și să caute reasigurări legate de sănătate.
Așa cum am vorbit puțin și mai sus, uneori anxietatea de sănătate activează răspunsul de luptă sau fugi, ceea ce face ca persoana să perceapă un stres constant. De multe ori, oamenii care se confruntă cu această problemă se simt obosiți sau tensionați și au dificultăți în a se relaxa. Din cauza îngrijorărilor excesive, pot apărea insomnii, dureri de cap, palpitații, dureri în piept, transpirații intense nocturne, senzații de „furnicături” în membrele corpului sau chiar amețeli. Aceste senzații neplăcute ar putea provoca și mai multe îngrijorări cu privire la siguranța sănătății personale, iar astfel cercul vicios se repetă.
Pentru a reduce anxietatea, intervenția terapeutică se axează pe câteva obiective principale. În primul rând, identificarea factorilor specifici care apar în cazul clientului și întrețin anxietatea este foarte importantă. Pentru această fază, se monitorizează gândurile, comportamentele și senzațiile clientului care declanșează anxietate. Ulterior, clientul este ghidat de terapeut să găsească alte moduri de a gândi sau alte perspective asupra situațiilor care provoacă anxietate, astfel încât intensitatea emoției să se reducă. Comportamentele de căutare a siguranței vor fi adresate în procesul terapeutic, astfel încât pacientul să reducă frecvența lor. Terapeutul îi prezintă clientului diferite tehnici pe care acesta le poate aplica pentru a tolera cât mai bine stresul și incertitudinea asupra stării de sănătate. Odată cu o toleranță mai bună a incertitudinii, anxietatea față de boală se reduce, iar clientul începe să se simtă mai puțin îngrijorat și stresat în legătură cu acest aspect. Un alt obiectiv terapeutic constă în aplicarea unor tehnici de relaxare astfel încât simptomele fizice generate de anxietate să aibă o intensitate cât mai redusă.