Ce este Schema therapy?

Schema therapy este o formă de terapie psihologică dezvoltată de Jeffrey Young în anii 1990. Este o combinație între terapia cognitiv-comportamentală, teoria relaţiilor obiectuale psihanalitice, teoria atașamentului și alte abordări terapeutice. Schema therapy este folosită în principal pentru a trata tulburările de personalitate, traumele emoționale, și problemele psihologice cronice care nu au răspuns bine la alte forme de terapie.

Conceptul central al schema therapy

Această terapie se axează pe scheme sau modele cognitive disfuncționale, adică tipare negative de gândire, emoții și comportamente care s-au dezvoltat în copilărie sau adolescență și continuă să afecteze viața adultă. Aceste scheme sunt formate în urma unor experiențe repetate de nesatisfacere a nevoilor emoționale fundamentale, cum ar fi siguranța, iubirea, acceptarea sau autonomia.

Tipuri comune de scheme

Există mai multe scheme identificate în schema therapy, printre care:

• Abandon – sentimentul că oamenii importanți din viața ta te vor părăsi sau nu vor fi acolo pentru tine.
• Neîncredere și abuz – convingerea că ceilalți vor să te rănească sau să profite de tine.
• Izolare socială – sentimentul că nu aparții unui grup sau că ești diferit de ceilalți.
• Dependență – convingerea că nu poți gestiona singur problemele cotidiene fără ajutorul altora.
• Perfecționism – sentimentul că trebuie să fii perfect pentru a primi acceptare și apreciere.

Obiectivele terapiei

Schema therapy își propune să ajute pacienții să identifice aceste scheme disfuncționale și să le înțeleagă originea. Apoi, prin intervenții terapeutice, pacienții sunt învățați să modifice aceste scheme, să dezvolte comportamente și convingeri mai sănătoase și să-și satisfacă nevoile emoționale într-un mod pozitiv.

Schemele cognitive: tipare adânc înrădăcinate

Schemele sunt tipare de gândire, emoții și comportamente care se dezvoltă în copilărie sau adolescență și continuă să afecteze viața adultă. Aceste scheme apar ca urmare a unor experiențe repetate în care nevoile emoționale de bază ale individului nu au fost îndeplinite. Cele mai frecvente scheme cognitive sunt grupate în cinci domenii:

a. Domeniul deconectării și respingerii

Acesta implică scheme care apar atunci când cineva a avut experiențe repetate de respingere, abandon sau neglijare. Persoanele cu scheme din acest domeniu cred că nu vor putea obține dragoste, sprijin sau stabilitate din partea celorlalți. Schemele din acest domeniu includ:

• Abandon: teama constantă că cei apropiați te vor părăsi.
• Neîncredere și abuz: convingerea că ceilalți te vor exploata sau răni.
• Izolare socială: sentimentul de a fi diferit sau izolat de ceilalți.

b. Domeniul afectării autonomiei și performanței

Schemele din acest domeniu se dezvoltă atunci când individul a avut dificultăți în dezvoltarea independenței și capacității de a se descurca singur. Exemple:

• Dependență și incompetență: sentimentul că nu poți gestiona sarcinile vieții fără ajutorul altora.
• Vulnerabilitate la vătămare sau boală: convingerea că ceva teribil se va întâmpla în orice moment (de exemplu, un accident, o boală gravă).

c. Domeniul limitării la alții

Acest domeniu se referă la tipare care implică sacrificarea propriei nevoi și dorințe pentru a-i mulțumi pe ceilalți sau pentru a obține acceptare. Schemele includ:

• Subjugare: sentimentul că trebuie să te supui altora pentru a evita conflictele sau respingerea.
• Autosacrificiu: o tendință de a-ți neglija propriile nevoi pentru a-i ajuta pe ceilalți, deseori ducând la resentimente.

d. Domeniul standardelor ridicate și critica excesivă

Aceste scheme provin din așteptări nerealiste și standarde ridicate autoimpuse. Exemple:

• Perfecționism: convingerea că trebuie să fii impecabil în toate aspectele vieții.
• Critică exagerată: teama constantă că vei fi judecat sau criticat de alții.

e. Domeniul de supracompensare

Apare atunci când o persoană încearcă să-și compenseze nesiguranțele sau schemele prin comportamente extrem de dominante sau de hiperprotecție. De exemplu:

• Grandiozitate și autoritate: credința că ești superior altora și că regulile nu ți se aplică.

Modele (modes)

Schema therapy identifică și diferite „moduri” prin care o persoană poate funcționa. Aceste moduri reflectă stările emoționale în care persoana intră atunci când anumite scheme sunt activate. Câteva dintre aceste moduri sunt:

• Modul copilului vulnerabil: o stare emoțională în care persoana se simte singură, speriată sau copleșită.
• Modul părintelui critic: un mod în care individul este foarte critic cu sine, repetând în mod inconștient mesajele negative pe care le-a auzit în copilărie.
• Modul adultului sănătos: este scopul terapiei, unde persoana învață să își gestioneze schemele și să adopte un comportament echilibrat și pozitiv.

Relația terapeutică

Schema therapy pune un accent foarte mare pe relația terapeutică. Terapeutul are un rol activ în crearea unui mediu sigur și de susținere, acționând ca o figură parentală simbolică. Aceasta îi permite pacientului să re-exploreze nevoile emoționale care nu au fost îndeplinite în copilărie și să le îndeplinească într-un mod sănătos, prin procesul terapeutic. Aceasta se numește „re-parenting”.

Tehnicile folosite în schema therapy

Terapia combină mai multe tehnici din abordări diferite:

• Tehnici cognitive: ajută pacientul să identifice și să modifice gândurile disfuncționale.
• Tehnici experiențiale: folosite pentru a accesa emoții reprimate prin lucrul cu imagini ghidate, vizualizări și exerciții de role-play. Acestea permit pacientului să retrăiască experiențe din trecut, dar cu o nouă perspectivă emoțională.
• Tehnici comportamentale: implică testarea și schimbarea comportamentelor disfuncționale, astfel încât pacientul să dezvolte noi moduri de a răspunde la situațiile provocatoare.
• Jocul de rol: permite pacientului să exploreze relațiile interpersonale și să practice răspunsuri emoționale mai sănătoase într-un cadru sigur.

Care sunt obiectivele finale ale schema therapy?

Obiectivul principal al schema therapy este de a ajuta pacientul să înțeleagă și să vindece schemele disfuncționale, astfel încât să poată avea o viață emoțională și relațională mai sănătoasă. Pacienții învață să:

• Identifice schemele și modul în care acestea le influențează viața.
• Dezvolte strategii de a răspunde într-un mod adaptativ în fața provocărilor emoționale.
• Modifice comportamentele și gândurile care mențin schemele negative.
• Satisfacă nevoile emoționale într-un mod sănătos și echilibrat.

Schema therapy este eficientă pentru tratarea tulburărilor de personalitate (în special tulburarea de personalitate borderline), depresiei cronice, anxietății, și problemelor interpersonale profunde.