Recunoașterea schemelor cognitive

În articolul trecut am vorbit despre ce sunt schemele cognitive și cum se formează.

În acest articol, veți găsi o scurtă descriere a acestor scheme cognitive pentru a le identifica mai ușor. Imaginați-vă că fiecare schemă este ca o pereche de ochelari, fiecare având o culoare diferită. Interpretăm lumea exterioară și relațiile noastre în funcție de culoarea lentilei.

Schema de deprivare emoțională: credința că nevoile noastre de bază nu vor fi îndeplinite, credința că suntem deprivați de afecțiune, compasiune, căldură, empatie. Sentimentul că nimanui nu îi pasă este puternic înrădăcinat.

Schema de neîncredere/abuz: credința ca ceilalți ne vor răni, umili, vor abuza de noi prin minciuni, ne vor folosi sub orice formă.

Schema de abandon: sentimentul că nu te poți baza pe ceilalți pentru suport și conexiune. Credința că ceilalți nu oferă suport si protecție pentru că sunt incapabili, vor muri sau vor abandona pentru cineva mai bun.

Schema de defect rușine: credința că suntem profund stricați, defecți, răi. Implică sensibilitate la critică, comparare, insecuritate.

Schema de izolare socială: Se referă la conexiunea noastră cu prietenii și grupurile. Are de a face cu sentimentul de a ne simți diferiți. Poate am fost respinși pe baza unor caracteristici personale.

Schema de dependență/incompetență: credința ca nu suntem capabili să gestionăm responsabilități de zi cu zi fără să primim ajutor de la ceilalți. O persoană cu o astfel de schemă se prezintă neputincioasă. Poate în copilărie nu am fost lăsați să facem lucruri sau ni s-a spus că nu suntem capabili.

Schema de eșec: credința că nu suntem suficient de buni, că inevitabil vom eșua. Persoanele cu această schemă consideră că sunt mai puțin de succes, proști sau netalentați.

Schema de vulnerabilitate la rău și boală: o frică exagerată de catastrofe pe care nu le putem preveni( atac, cutremure, cancer, boală). O persoană cu o astfel de schemă a fost hiperprotejată în copilărie astfel încât lumea a devenit un loc periculos.

Schema Ego infantil/nediferențiat: sentimentul că nu poți supraviețui fără suportul constant al celorlalți. Implicare emoțională excesivă în detrimentul separării. Persoana cu o astfel de schemă poate să nu simtă că are propria identitate și direcție.

Schema de revendicare/indreptățire a drepturilor personale: credința că ești superior, special și că ai drepturi speciale. Sentimentul că poți face orice, indiferent de efectele asupra celorlalți. Persoanele cu această schemă caută să obțină multă putere, control, faimă.

Shema de autocontrol insuficient: dificultatea de a tolera frustrarea sau de a exersa autocontrolul pentru îndeplinirea unor obiective. Persoanele cu o astfel de schemă se plictisesc repede, nu au răbdare pentru sarcini care implică disciplină. Aceste persoane, fie au fost răsfățate sau li s-a spus că sunt deosebite, fie au fost neglijate. În familiile în care a existat o formă de abuz sau neglijare, copiilor le lipsește ghidarea.

Schema de subjugare: sacrificarea propriilor nevoi și dorințe pentru a face pe plac celorlalți. Persoana cu o astfel de schemă încearcă să evite sentimentul de vină sau teamă că va fi pedepsită dacă nu se supune celorlalți.

Căutarea aprobării: nevoia excesivă de atenție, recunoaștere în detrimentul dezvoltării sinelui. Încrederea în sine este dependentă de reacția celorlalți.

Inhibiție emoțională: inhibarea emoțiilor, acțiunilor, comunicării pentru a evita rușinea sau pierderea controlului.

Standarde nerealiste: sentimentul copleșitor că trebuie să te străduiești pentru a atinge standarde extrem de ridicate astfel încât să eviți criticismul. Dificultatea de a te relaxa și a te bucura de realizări.

Poți începe să lucrezi cu Camelia pe platforma de alegere psiholog online.